„Sfîrșit de sezon”, de Marius Chivu.

coperta Maroius Chivu_12121248Mi-a luat mai mult timp să scriu despre această carte remarcabilă, apărută nu demult la Editura Polirom, pentru că am vrut să recitesc câteva dintre cele unsprezece povestiri cuprinse în ea.

Povestirile la care am simțit nevoia să mă întorc sunt cele care au rădăcinile înfipte în livezile de la țară. Se simte că acolo este exprimată latura cea mai profundă a autorului, atât cât ni se dezvăluie prin intermediul personajelor și a poveștilor. Nu există nimic nefiresc ori forțat în scriitură, sunt senzații trăite de toți, precum cea de dezagregare a satului unde ne-am petrecut vacanțele, surparea lentă a bunicilor și a părinților, a unui vecin, rezistența aparent cinică a celor de la țară în fața morții, punțile dintre generații, uneori imposibil de traversat.

Mai citește

Un muritor de rând

I se spune “wheel to wheel racing”, dar nu prea mai există așa ceva. În Formula 1, timpul petrecut roată la roată, în acel interval în care doi oameni se străduiau să-și smulgă întâietatea, dansând pe muchia legilor fizicii, este astăzi infim. Nu e nimic mai fals într-o cursă decât să vezi, pe o linie dreaptă lungă de aproape un kilometru, două mașini înșirate pe ață, cel din spate beneficiind de avantajul sistemului DRS, ca un asistat al comunității. Este un joc al pisicii cu șoarecele. Toată lumea știe dinainte ce se va petrece, dar ne bucurăm sindicalizat, de parcă acea alunecare pe lângă mașina celuilalt ar reprezenta vreo probă de măiestrie.

Mai citește

Recorduri românești

La anul, e posibil ca golgheterul Ligii 1 să fie o rezervă de portar.

Într-un singur mod fotbalul autohton poate ajuta economia românească. Zilele trecute, premierul le-a făcut o ofertă celor de la Qatar Airways pentru achiziționarea Tarom. În locul șeicilor, m-aș gândi bine: doar cu plecările și cu întoarcerile fotbaliștilor și ale antrenorilor români s-ar umple câteva avioane.

În același timp, cei rămași în România se învârt precum călușeii, cu o viteză din ce în ce mai mare, dar fotbalul stă tot pe loc. Și nu mă refer doar la jucătorii sau antrenorii care iau toate echipele la rând, în stagii scurte, de parcă ar fi închiriați drept clovni la petreceri, ci și la președinți.

Mai citește

Galaxia milimetrilor

snookerIată-l pe om în fața imaginii perfecte a jocului – o mulțime de bile risipite pe o suprafață – și totul e făcut astfel încât el să nu-și întâlnească adversarul, între cele două strângeri de mînă, decât prin intermediul acestor obiecte. Chiar și când adversarii sunt prieteni buni, ei comunică doar prin mijlocirea arbitrului, de-ți vine să spui că sunt supuși unui experiment social sau că sunt certați și se ignoră princiar la un cocktail.

Mai citește

Am fost la Puzzle Rooms și ne-am distrat copios

puzzle02Dacă vreți să vă testați inteligența și să vă distrați, vă recomand un loc fain. Doi prieteni au deschis o afacere: organizează jocuri de evadare (genul se numește Escape Room) și ne-au invitat zilele trecute să intrăm în pielea lui Hercule Poirot.

Am fost în Apartamentul 13, unde trebuie să găsești autorul unei crime, căutând indicii în acea cameră, unde se află și victima. Ideea e să găsești chei și coduri care deschid lacăte și dulapuri secrete, să pui totul cap la cap spre a ajunge la punctul final, descoperirea asasinului și dibuirea cheii care permite evadarea. Totul, în mai puțin de o oră. Dacă vi se pare ușor, vă invit la fapte.

Mai citește

Teoria tăcerii

Coperta_Teoria_taceriiÎn vacanța de Paște am citit câteva cărți nou apărute și aș vrea să vă recomand câteva. Încep cu “Teoria tăcerii” a lui Iulian Tănase, publicată de Editura Herg Benet.

Tăcerea nu e tratată ca nonacțiune, ca o simplă absență a vorbirii, ci ca un act generator, încărcat de sens. Sunt rânduri tragice ori comice, întâmplări fictive sau reale, poezii, gânduri, amintiri, astfel încât cartea devine un mineral cu sute de fațete al cărui miez este tăcerea.

Sunt multe povești interesante, cum este seria cu numărul 64 (ales deloc întâmplător), de întâmplări din lumea șahului. De pildă, în 2010, înaintea meciului său cu Viswanathan Anand pentru titlul mondial, Veselin Topalov a invocat o regulă puțin cunoscută și folosită în șah, prin care să se interzică pe întreaga durată a întâlnirii orice conversație între el și adversarul lui.

Mai citește