Becali e de părere, Sandu crede, Mitică se îndoieşte, Turcu spune … noi aşteptăm să înceapă fotbalul
După energia revărsată înaintea derby-ului, e greu de crezut că mai există suficientă pentru ca el să se şi joace.
Alegerea arbitrului a devenit un eveniment cu miză naţională. Nu mai era mult şi s-ar fi organizat o campanie electorală în toată regula, cu Augustus Constantin, Cristi Balaj şi Alexandru Tudor invitaţi să-şi expună platforma-program la toate posturile de televiziune. Ar fi primit întrebări încuietoare din partea moderatorilor despre ofsaidul pasiv şi condiţiile de întrerupere ale unui meci, în timp ce, în stradă, figurile lor ne-ar fi zîmbit semeţ din afişe, dintre candidaţii la primării.
De cînd a devenit arbitrul cel mai important om de pe teren? De cînd se joacă fotbalul în sistemul 1+22? Parcă dintotdeauna. Nu mai ţin minte cînd am auzit ultima oară “felicit echipa adversă, care a cîştigat pe merit”.
Dar e posibil ca asemenea vorbe să se fi rostit, dar să fi căzut la montaj. Avem o presă săracă în idei, care, dintre toate speciile jurnalistice, a dezvoltat doar interviul dintr-o întrebare - “Ce părere aveţi despre … ?” -, talk-show-ul şi articolul de opinie, alungînd – cu puţine excepţii – din paginile sau din programele sale reportajul şi ancheta.
Trăim în epoca în care ştirea generează o altă ştire, apoi bulgărele de nimicuri ne prinde şi ne duce la vale. Reporterii întreabă, preşedinţii de club răspund, reporterii întreabă, acţionarii răspund, reporterii întreabă, antrenorii răspund, apoi, înainte de oprirea camerei şi a microfonului, reporterii pun o ultimă întrebare. Un jucător răspunde, apoi, după cîteva zile, e suspendat pentru că a vorbit.
“Ce vreţi? Ne aflăm la porţile Orientului, unde totul e luat în glumă”, spunea acum mult timp Raymond Poincare. În mai bine de un secol am progresat. Luăm în serios exact ce-ar trebui să tratăm în glumă, înălţînd busturi de ipsos pe piedestale de microfoane.
Aşadar, prima repriză s-a încheiat şi am aflat că Alexandru Tudor va arbitra eternul derby. În meciul vorbelor va urma o pauză de 90 de minute, apoi va începe repriza a doua, mai disputată, mai îndîrjită, mai înveninată. Cîteva echipe vor petrece un timp în faţa porţilor Occidentului, răsfoind reviste în anticameră, după care se vor întoarce acasă, pe acest sol pe care nu poţi aclimatiza nimic şi unde cresc doar vorbe.