«
»
March 26th, 2009

Păsări călătoare

Nicio clădire nu e atât de impersonală ca un aeroport, în general este un loc în care vii numai ca să pleci. Acum câteva nopţi, aterizând la ora două pe aeroportul Barajas din Madrid, am văzut şi faţa cealaltă a tumultului.

La aceste ore, viaţa e pusă pe aşteptare şi aeroportul devine o vitrină imensă în care e expusă inocenţa plină de fragilitate a trupurilor adormite şi odihna celor neobosiţi. Rămân doar călătorii pentru care taxiul e un lux, care au venit cu ultimul metrou sau care îl aşteaptă pe primul, clienţi ai unui hotel fără nicio stea, aflaţi mereu între două zboruri, ca nişte păsări ce poposesc din când în când pe-o ramură.

O fată de 25 de ani venise singură din Mexic pentru a vedea Toledo, după care urma să plece spre Barcelona, apoi cine ştie?, poate Atena, poate Veneţia?  Un tată arab dormea pe o pătură înconjurat de trupurile micuţe ale copiilor săi. Doi puştani asiatici sporovăiau lungiţi pe benzile unde se cântăresc, iar micile afişaje de cuarţ înregistrau, cu fiecare vorbă sau mişcare, subtile variaţii de greutate. O puştoaică blondă din Danemarca le trimitea un mail părinţilor în timp ce asculta muzică în căşti. Răspunsul îngrijorat al celor de acasă a venit în câteva secunde, un sunet slab i-a trădat apariţia, dar fata deja aţipise aplecată uşor în lateral, cu tâmpla sprijinită de rama unei reclame din care un fotomodel îi promitea tinereţea veşnică cu ajutorul unei creme de faţă. De pe plăcile reci visele decolau fără permisiunea turnului de control, se roteau printre automatele de cola şi cărucioarele de bagaje abandonate, călătorind purtate de curent pe lungile coridoare ce leagă terminalele între ele.

Banii se fabrică la Rezerva Federală, bursele prezintă degerături şi e aşteptat declicul care să pună din nou în mişcare fluidele vitale ce ne leagă de perfuzie, dar tinerii se mişcă febrili şi nepăsători prin această lume amorfă şi îngrijorată, aşa cum sângele continuă să circule neştiut prin corp şi când acesta doarme.

Am văzut, cândva, un beduin aproape orb care nu-şi mai ştia nici numărul anilor, nici pe cel al odraslelor, dar care cunoştea deşertul ca pe propria palmă. Avea doar o bocceluţă şi un ibric în care, seara, îşi făcea ceai, şi mereu un drum în faţă. Asemenea lui, aceşti tineri îşi scrijelesc singuri în palmă linia vieţii. Sunt ambasadori ai unor ţări purtate în rucsac, oameni pentru care orizontul nu e o graniţă, ci un magnet, şi e încă foarte departe ziua în care mulţi dintre ei vor fi înghiţiţi de îmbrăţişarea moale a fotoliilor de la business class.

Evenimentul Zilei, Jolly Joker | 47 comentarii

Dacă vrei, trece-ţi adresa de mail ca să te înştiinţez când am mai scris un articol:
 

Tags:

  1. Emiru'
    pe 27 March 2009 00:11

    Un articol superb pe care il simt ca pe o dedicatie.
    Multumesc!

  2. nico
    pe 27 March 2009 00:24

    ….Oameni pt care orizontul nu e o granita, ci un magnet…..
    Atragator magnetul ala.

  3. valentina
    pe 27 March 2009 00:31

    Am descoperit de curand scrierile lui Adrian Georgrscu sunt incantata.Particularizand,articolul de fata este o gura de oxigen in aerul atat de poluat de politica, monden si altele la fel .Multumesc , Adrian Georgescu.

  4. Adrian Georgescu
    pe 27 March 2009 01:39

    Salut.
    valentina
    Eu iti multumesc.
    gabi
    Ma, te-ai inscris sau te-ai reinscris la notificari?
    nico
    Mie-mi spui? Eu as calatori tot timpul.

  5. skidrock
    pe 27 March 2009 01:40

    ai simtit vreodata sentimentul ca ai ajuns acasa, desi
    nu faci decat sa dai coltul pe un coridor intr-un
    aeroport, sau iesi de sub tribune intr-un stadion?

    desigur dupa ce ai trecut de acesti doi pasi care iti
    schimba directia, imediat ti se schimba si perspectiva,
    simti nevoia sa tragi aer in piept si devii mult mai
    costient de aventura care urmeaza (o calatorie catre
    cunoscut sau necunoscut, un concert rock=LIVE, etc),
    de impletitura imensa de destine si de coincidenta
    fericita de a putea fi parte(a observa) din vartej.

    as vrea sa ii contrazic pe niste mosi:
    THERE is ALWAYs LINE on the HORIZON
    and WE enjoy CHASING it

  6. doctor demonicus-sabbaticus
    pe 27 March 2009 01:56

    AG:

    http://www.youtube.com/watch?v=hIkXK6rxt4c

    E suficient.

  7. doctor demonicus-sabbaticus
    pe 27 March 2009 02:05

    AG:
    Ba uite ca m-am razgandit :D

    Sa vezi ce triburi nomade gasesti in autogarile din US! America e spatiul in care drumul e starea naturala si destin asumat.

  8. Adrian Georgescu
    pe 27 March 2009 02:13

    Doc
    Pai, traversarea Americii intr-un Dodge din 1970 e unul dintre proiectele mele.
    Ce se mai aude de Bertrand? A iesit, dar face ceva?

  9. Alex_S
    pe 27 March 2009 03:05

    AG

    Bine ai revenit calatorule!

    Vant din pupa iti doresc pentru calatoriile tale! Vezi ca portul de intrare e New York! :)

  10. Adrian Georgescu
    pe 27 March 2009 03:10

    Multam, monser. Am auzit ca e o doamna plasatoare cu lanterna acolo.
    Matale ce faci?

  11. doctor demonicus-sabbaticus
    pe 27 March 2009 03:19

    AG:
    Cand te hotarasti, sa bagi un ring si la mine. Poate aplic pentru functia de copilot. :D

  12. doctor demonicus-sabbaticus
    pe 27 March 2009 03:30

    AG:
    Zero vesti despre Cantat. Se zvonea ceva despre un album, dar nu cred ca vrea sa apara in public inca. Inteleg.

  13. Adrian Georgescu
    pe 27 March 2009 03:30

    Doc
    BTW, ai permis?

  14. Adrian Georgescu
    pe 27 March 2009 03:34

    Am in minte un ajutor de copilot perfect pentru treaba asta. Nu ne-am plictisi deloc cand ar citi traseul.

  15. Alex_S
    pe 27 March 2009 03:52

    AG & Doc

    Scuze, nici nu credeam ca mai sunteti pe aici, am bantuit prin alte locuri…
    Daca ma “rezolva” si pe mine criza si ma lasa liber de servici, v-ati scos cu sofer autorizat! Da’ va puna necuratu’ sa fumati in masina si sa-mi faceti pofta! :D

  16. Adrian Georgescu
    pe 27 March 2009 03:56

    Alex_S
    Un roadtrip fara fumat e ca pescuitul fara bila de bowling.

  17. Alex_S
    pe 27 March 2009 03:57

    AG

    Asta-i meserie prinsa de la Manu? :)

  18. Adrian Georgescu
    pe 27 March 2009 04:05

    Incerc sa unesc cele doua discipline importante poentru omenire, bowlingul si pescuitul, intr-un proiect grandios.

  19. Alex_S
    pe 27 March 2009 04:07

    AG

    Prin parabola aruncarii bilei de bowling in capul pestelui?

  20. Alex_S
    pe 27 March 2009 04:12

    AG

    Ce ai vazut prin Madrid?

  21. doctor demonicus-sabbaticus
    pe 27 March 2009 04:38

    AG:
    Am permis de pescuit :D

  22. Alex_S
    pe 27 March 2009 04:40

    AG

    Am suflet de pescar :D

  23. Emiru'
    pe 27 March 2009 09:10

    Neata all

    AG
    m-am reinscris, vad ca acum merge

  24. observatorul
    pe 27 March 2009 09:10

    Am mai spus-o si o repet: abia astept ca forta degajata de scrisul tau sa fie cuprinsa intr-un roman.

  25. Cristian
    pe 27 March 2009 10:26

    Frumos articol. Imi aduc aminte de cele ce-mi scria fiicamea acum doi ani ,din Franta, si de imaginile de la aeroporturile si garile din Paris .

  26. Jade
    pe 27 March 2009 10:42

    Tot timpul cand faceam asta eram nelinistit de gandul ca e cu un om mai putin la operatiunea saving the world,devenise un act de rebeliune sau manifestare a liberatatii lipsit de continut,sentimentul ca orizonturile de cucerit nu mai erau “in afara”ci “intre ei”,cum se numeste asta?:P

  27. Mihai. c.
    pe 27 March 2009 11:40

    Foarte frumos articolul. Nota 10 pentru autor..si nu e prima data.

  28. nora
    pe 27 March 2009 12:41

    Bravo @Adrian, fiu al “Scolii VERISM-ului italian” atat de crud, cata vreme e atat de ADEVARAT !
    Ai avut atata bun-simt sa nu ne introduci, crutandu-ne, prin realitatea celor prezentate, si in lumea”NATURALISM-ului” lui Emil ZOLA!

    Am avut sansa de a calatori cu avionul, in ultimii 2 ani !
    Este o lume pe care nu o vezi….ACASA! Nici nu-ti doresti sa o vezi!
    Este exact asa cum o prezinta @Adrian !
    Noi, exact ca in nuvela “Prostii”, de Ion Rebreanu( va imploooor s-o cititi) am simtit ca “Suntem CINEVA ca am ajuns pe un AEROPORT” si, culmea, n-am avut niciun stres!
    Intr-o VESELIE s-a derulat, si stationarea in AEROGARA si in locssorul nostru din PASAREA AERIANA!
    Dar, cele ce am …”filmat” – ca tipologie umana, ca gestica & faapte de comportament( mai ales eu, “x” pretinsa specialista”) , ne-am crucit!
    Cata dreptate ai, @ ADRIANE !
    Iarasi, te trimitem la USR !
    Eu am un coleg de scoala, care este in USR, si nu stie ca “_O” este desinenta la IMPERATIV( “IMPATIMIT-O !! “, nu vreun pronume, ca la …:”AJUT- O”!)
    Mult respect!

  29. nora
    pe 27 March 2009 12:44

    Imi cer scuze;!
    Nu vreau sa epatez; nici eu n-am stiut, dar se spune la JOB = SERVIC I U , nu SERVIC I !!!!!!

  30. nora
    pe 27 March 2009 12:52

    DD-S,

    Da, “US este destin asumat” , DAR…..in nici un caz…”drumul este starea naturala” !
    Imi permit sa te contrazic, elegant!
    Tu , care esti atat de dotat, nu poti face atata rau tineretului roman, doar pentru faptul ca TU, TIE ti-a iesit PASIENTA cu EXILUL! !!!
    Fiecare individ este un arhetip uman si un DESTIN !
    Nu exista inca o “RETETA” a FERICIRII exilului desavarsit….asa….abracadabrant!
    Cred ca , si tu esti la curent cu noul val al ….”xenofobiei” internationale!
    Fie painea cat de rae, tot mai bine-n tara ta!”
    Cel putin , nu esti acuzat de tradare si de fariseism !Esti MULT mai CREDIBIL !!!
    DIXIT!

  31. nico
    pe 27 March 2009 13:21

    Eu imi doresc enorm sa ajung in Alaska. Si mai am cateva rute in minte pe care vreau sa parcurg pe jos sau cu bicicleta. Chiar ieri ii propusesem sotului meu o plimbare pe bicicleta pana in Spania. M-a refuzat :)
    In copilarie daca trebuia sa merg in vacanta la bunici la 40 de km de casa….a 2 a zi trebuiau sa vina sa ma duca acasa pt ca plangeam tot timpul ca vreau acasa. :)
    Mai tarziu cheltuiam toti banii ( spre disperarea parintilor mei ) cheltuiam toti banii pe excursii si apoi mai imprumutam bani si de la ei.
    La mine pofta de calatorie e imensa. Nu ma atrage luxul si nici concediile petrecute in acelasi loc. Nu inteleg persoanele care-si petrec concediile pe plaja. Pe mine ma atrage mereu orizontul.

  32. mag
    pe 27 March 2009 15:10

    nico:
    Pentru faza cu plaja te pup!

  33. mag
    pe 27 March 2009 15:13

    AG:
    Imi provoci amintiri si ma scuturi de comoditate (lene, mai pe romaneste).
    Esti mare.

  34. blaga
    pe 27 March 2009 17:25

    te felicit, adriane pentru frumoasa prezentare si ma bucur ca ai pus melodia din final, multa lume nu o stie dar ramane absolut impresionata de ea.
    Am petrecut si eu o noapte intreaga luna trecuta in aeroportul din Hamburg…parca erau aceeasi oameni despre care povestesti tu aici. Am vazut un cuplu de britanici, sub 30 de ani, care isi duceau si bicicletele cu ei in niste huse speciale. Au folosit husele mai apoi pentru a dormi pe ele sub scarile rulante. Iar pe tot parcursul noptii, veghea asupra lor omul cu masinuta de facut curatenie, fara sa se uite urat, nici admirativ la cei care isi petreceau noaptea acolo, ci ca o evidenta…le vent nous portera!

  35. adriana
    pe 27 March 2009 19:10

    frumos adrian..placut articol…cu respect pt toata lumea adriana

  36. Olga Khan
    pe 27 March 2009 22:39

    Se doarme in aeroport la Madrid???

  37. Olga Khan
    pe 27 March 2009 22:43

    Nico, de unde pornesti pe jos sau cu bicicleta sa ajungi
    in Alaska …
    Spor la pedalat sau la pasi marunti :-) ))

  38. malasuerte
    pe 28 March 2009 00:05

    nico
    :)

  39. nico
    pe 28 March 2009 00:17

    Olga Khan
    De plecat plec intotdeauna de acasa.
    Nu aveam de gand sa plec pe jos si nici cu bicicleta…..dar mi-ai dat o idee.
    Acum trebuie sa-mi gasesc doar ceva sponsori.
    Ce zici? Vrei sa fi primul meu sponsor?

    Suna misto:
    The ultimate dream – the walk to Alaska!
    Sponsored by Olga Khan!
    :)

  40. nico
    pe 28 March 2009 00:18

    malasuerte
    Tu radeai anticipat? :)

  41. hai Sportul!
    pe 28 March 2009 00:36

    Articolul asta e k o fotografie de coperta a National Geographic…

  42. windwhisperer
    pe 28 March 2009 01:47

    welcome back , tensing al Carpatilor :)
    Cand te hotarasti sa zbori peste balta cea mare ;)
    ai atatea oferte grozave :
    Alex , the driver ; Doc , pilot ; si precis mai trebuie si-un shootgun :)
    un , shotgun !! ;)

  43. malasuerte
    pe 28 March 2009 11:56

    nico
    credeam ca nu ,se pare ca da :D

    nu doar suna , e
    abia astept sa-ti citesc povestirea,cand se implineste ;)

  44. nico
    pe 28 March 2009 13:04

    malasuerte

    Mie toate visele mi se indeplinesc.
    Cred ca stiu ce sa visez.

  45. malasuerte
    pe 28 March 2009 14:21

    nico
    m-am prins, de-aia am zis “cand “,nu “daca” ;)

  46. cufundac
    pe 29 March 2009 13:25

    bun articol, bun noir desir… de louise attaque ce zici?

  47. dielda dinu
    pe 29 March 2009 13:57

    AEROPORTUL BARAJAS ESTE FAIN ! EU AM AJUNS SA-L VIZITEZ DIN INTERIOR SI NU SUNT DE ACORD CU TINE !
    IN SPECIAL MI-A PLCUT TURNUL DE CONTROL SI OAMENII CARE LUCREAZA ACOLO.
    SI SA NU UIT ! AM VAZUT CUM LUCREAZA CEI DE LA VIGILENTA AEROPORTUALA. AU ZECI DE PLASME URIASE CONECTATE LA CAMERELE DE LUAT VEDERI.

Comentariu:

«
»