Rick Hoyt a venit pe lume în 1962 cu paralizie cerebrală. La naştere, cordonul ombilical s-a strâns în jurul gâtului, blocând accesul oxigenului spre creier. Un alt cordon ombilical îl leagă însă de tatăl său, Dick. Împreună, cei doi au participat la aproape o mie de competiţii sportive de anduranţă, printre care 229 triatloane şi 66 maratoane. În cursele de vâslit şi de ciclism, Rick stă în partea din faţă a bărcii ori a bicicletei, la alergări într-un cărucior special, împins de tatăl său, iar când acesta înoată, îl trage după el prin intermediul unui cordon. “Suntem una şi aceeaşi persoană: el reprezintă ochii, eu membrele”, spune Dick.
Rick comunică prin intermediul unui aparat special ataşat la capul său, singura parte a trupului pe care poate să o mişte. La 12 ani, primele cuvinte “rostite” au fost “Go Bruins!”, un mesaj de încurajare pentru echipa de hochei din Boston. Cea dintâi cursă în tandem cu fiul său Dick a alergat-o în 1977, la 37 de ani. Întrucât fostul ofiţer al Gărzii Naţionale Aeriene nu făcea sport, cei 8 kilometri au fost un calvar. Apoi a început să se antreneze şi a învăţat să înoate. Cînd fiul lui era la şcoală – Rick a absolvit cursurile Universităţii din Boston -, tatăl său alerga împingând un cărucior pe care aşeza un sac de ciment.
În 2003, la 63 de ani, Dick a suferit un atac de cord. Din fericire, în timpul unui maraton, pentru că altfel nu s-ar fi prezentat probabil la doctor, ceea ce i-ar fi fost fatal. Altădată şi-a luxat un genunchi, în timp ce-l scotea pe fiul lui dintr-un hotel cuprins de flăcări. Acum 14 ani, când cei doi au pornit într-o cursă de peste 6.000 de kilometri, care a durat 45 de zile, Judy, soţia lui Dick, a divorţat de acesta, fiind de părere că tatăl îşi împinge fiul peste limitele puterilor sale. “Adevărul este că a fost ideea mea. Când alerg împreună cu tata, mă simt fericit”, a declarat Rick.
“Singura diferenţă dintre un deal şi un munte e atitudinea” este deviza “tatălui purtător”, care nu a participat niciodată la o cursă fără fiul său. Visul acestuia e ca, măcar o dată, el să alerge, iar părintele lui să fie cel purtat.
Mai multe detalii despre Team Hoyt aici, aici şi aici.