„Ping”, spunea mingea la întâlnirea cu lemnul mesei, „pong” replica paleta, aruncând fragila căpăţână de celuloid înapoi peste fileu. Era primul schimb al meciului dintre polonezul Alojzy Ehrlich, numărul 2 mondial, şi românul Paneth Farkas, la CM de tenis de masă, Praga, 1936. 
„Mai degrabă îmi va pica braţul drept decât să atac”, declarase Ehrlich, „Regele cioplitorilor”, a cărui paletă mare şi grea îi tăia mingii tot entuziasmul. „Pot să rezist”, s-a gândit românul şi, pe măsură ce trecea timpul, mingea se înălţa, fiecare invitându-l pe celălalt să tragă, ambii ştiind însă că a câştiga punctul prin atac ar fi însemnat, de fapt, înfrângerea în războiul nervilor. Şi-au căutat amândoi reverul, cu o răbdare încremenită ce putea să ţină pînă la sfârşitul timpului, până când Ehrlich a fost nevoit să treacă paleta în mâna stângă.
Nici glumele polonezului, nici partida de şah pe care acesta a început-o, cu tabla aşezată pe o masă vecină, nici îmbucăturile acestuia dintr-un cîrnat, nici măcar coaja de banană care a aterizat la un moment dat pe fileu nu l-au extras pe Paneth din actul său migălos. „Cu fiecare minge, Paneth parcă se strângea, asemenea unui robot cocoşat”, a scris unul dintre martorii celui mai lung schimb de mingi din istoria tenisului de masă. Două ore şi douăsprezece minute i-a luat punctului să se nască, răstimp în care mingea a trecut de peste 9.000 de ori peste fileu, iar doi arbitri s-au schimbat, din cauza durerilor de ceafă. Doar o lovitură întâmplătoare a lui Ehrlich cu muchia paletei, care a trimis mingea spre forehand-ul lui Paneth, a încheiat punctul. Apoi, aflând că echipa României se calificase în finală, în urma partidelor de la celelalte mese, românul a pierdut meciul în douăzeci de minute.
Amândoi erau evrei şi au pătimit din acest motiv. Ehrlich a ajuns la Auschwitz, unde a scăpat de duşurile de gazare doar pentru că soldaţii nemţi l-au recunoscut pe marele campion şi i-au cerut să-i înveţe tenis de masă. Paneth a evadat de trei ori din „trenurile morţii”, care aveau aceeaşi destinaţie, întorcându-se acasă, la Cluj, unde şi-a aşteptat inutil familia.
Ehrlich a murit în 1992, iar marţea aceasta, la 92 de ani, antrenorul emerit şi multiplul campion naţional Paneth Farkas s-a stins şi el. Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi şi să-i lase să-şi continue meciul.
Notă: prima fotografie îl reprezintă pe Paneth Farkas şi e luată de pe coperta cărţii scrisă de Domnia Sa, „Planeta şi paleta”. Cea de-a doua îl reprezintă pe Alojzy Ehrlich, pe când era jucător activ.
Despre „mingea fără sfârşit” mai puteţi citi aici, aici şi aici.
nu stiu ce sa spun,ce tenis de masa o fi fost ala?!
Odihneasca-se in pace!
daca se spargea mingea ce se intampla? :)
da nu mai e nimic de comentat ,oameni care au lasat o lectie de viata ,odihneasa-se in pace .. :(
Nu stiu cum gassti subiectele, dar unele sunt chiar material didactic. Multumesc!
In ultimele 2 saptamani am ajuns la concluzia ca noi, romanii, ca popor, sunt foarte rai. Pana acum mai aveam o speranta, dar cu regret trebuie sa spun ca suntem patetici, penibili, jenanti.
Iar articolul asta, mi-a confirmat parerea.
Habar nu avem sa ne recunoastem valorile si sa invatam de la toti acesti campioni.
Excelent articol, AG!
poate merita amintit si despre (sau mai ales…) despre cele 6 (parca) titluri de campioni ai Europei castigate de CSM cluj sub bagheta de antrenor a lui Paneth. cred ca putini isi mai aduc aminte de Cobarzan, Rethi, Giurgiuca (si mai recent Dobos…) Pacat!
a fost un mare om de sport! și a jucat la ,,U”! :)
salut AG!
vezi ca doua din cele trei surse ale tale spun ca mingea ar fi trecut peste fileu de peste 12000 de ori. ce-ai facut cu restul de 3000?
EVZionistule! :D
ISTEN GYUGTASSON BEKEBEN
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Excelent! Plasa era mai inalta si probabil mingea foarte lenta, ca altfel nu inteleg cum s-a intamplat.
Bun articol, placut la citit! Problema e alta! Si tu dle AG ca si ceilalti scriitoro in ale sportului pomeniti despre el abia acum. Cand omul a murit! Specific romanesc! Cat a trait nu a fost important pentru voi gazetarii. Nu era subiect de presa! Acum in sfarsit este. Pacat! De la unii din voi mai aveam oarece asteptari. M-am inselat! Totusi, nu crezi ca aceasta povestioara era mult mai binevenita daca era scrisa si publicata cat timp bietul om mai traia? Cred ca s-ar fi bucurat enorm! Dar nu era interesant pentru ziar. Acum in sfarsit este!
dude,asta la fel ca si cel mai lung schimb din tenis mi se par basm curat.citesc si nu-mi vine sa cred…de asemenea nu-mi vine sa cred ca exista astfel de oameni in Romania si nimeni nu a auzit de ei..de fapt,nu e atat de greu de crezut daca e sa ne gandim ca daca deshidem gazeta citim 24 din 25 de pag numai despre fotbal(si nici alea despre jocul in sine ci despre scandalurile in sine..).daca ar fi mai multi gazetari ca AG si cateodata Catalin Oprisan am avea si noi un public mai educat in sport…
cred ca ai omis cel mai important lucru, si anume ce a insemnat Paneth Farkas pt sportul romanesc:
– prima medalie cucerita de Roomania (Praga)
– generatiii intregi de jucatori cu mari performante si medalii europene si mondiale
– SASE Cupe ale Campionilor Europeni obtinute cu CSM Cluj
Din alea 24 pagini „dedicate fotbalului” 23,5 sunt despre gigi, fanel si costel.
De fapt, dupa mintea jurnalistilor „de sport” din Romania, fotbalul consta in urarile de bine dintre conducatorii de club…
Domnilor, sa-l criticati pe A.G. ca srie despre faptul ca scrie de abea acum despre asta, este ca si cum ai critica un doctor ca te face bine de abea acum, de o boala pe care o ai de o viatza. Orice pas spre NORMALITATE este binevenit.
Mai iertati si voi, nu mai tineti atata ura in suflet.
Cred ca acest articol merita un ziar mai bun decat unul in care apar becali,faneii si jeneii.bravo Adrian! excelent
Cam are dreptate coco, 91,96 %. Restul, (mai putin 3,78) este la Aurel.
Fără jurnalişti ca tine Adrian, nici măcar nu ştiam…ce nu ştiam? Că suntem ignoranţi, imbecili în nesimţirea noastră vecină cu sindromul ( nu cunosc pluralul) Becali, Borcea, Turcu, Penescu ( e la mititica) şi lista e lungă. Mă regalez cu Cohen…ca să mai spăl greaţa
Odihneasca-se in pace! A fost cel mai reprezentativ antrenor de tenis de masa din Romania si cel mai cunoscut peste hotare.
Un fost elev din Texas.
Buna seara.
Ca de obicei eu sunt contra. Adica nu-i dau dreptate lui j si nici lui coco.
Eu sunt de parere ca AG ne-a bucurat pana acum cu multe articole superbe si ca nu are cum sa le scrie pe toate odata si sa ne multumeasca pe toti. Orice subiect va aborda vor fi mereu critici.
Cred ca mai bine ar fi sa ne bucuram ca avem placerea sa-l citim si acum.
Mereu regrete si invinuiri.
Live your own life man! si lasa-i pe cei morti sa se odihneasca in pace si pastreaza-le amintirea proaspata asa cum merita.
Daca iti traiesti viata te bucuri si de fiecare articol, de fiecare raza de soare, fara sa spui daca nu ar fi existat ploaia ne-am fi putut bucura mult mai mult de razele de soare.
Complimente pt articol.Cu bucurie si nostalgie imi aduc aminte cum l-am cunoscut pe maestrul Paneth F.Am fost masseurul dansului pt o perioada,la Cluj si ma declar onorat pt ca am cunoscut o somitate nu atat dpdv sportiv,cat si intelectual-uman.Asemenea caractere trebuie puse in lumina pt a educa tineretul din Romania.Valorile autentice sa primeze subculturii si kitsch-ului ce au pus stapanire pe Romania.
Super articol!
o zi buna tuturor .
Domnul Paneth a fost cel mai bun antrenor pe care l-am intilnit vreodata. Ca mic copil ne-a invatat sa jucam fair, sa respectam adversarul, sa fim cinstiti, dar sa si luptam pana la ultima minge. A fost un pedagog, sever si totodata un OM, un om care te motiva sa dai tot ce este mai bun din tine.
Odihneasca – se in pace.
Coco
Dupa ce ai facut o critica, vino si cu o solutie, daca nu citeste despre patronii echipelor de fotbal
Esi ofuscat!
coco
De vreo doua luni, de cand am citit, din intamplare, povestea celei mai lungi mingi, planuiam un drum la Cluj pentru un reportaj. Am inteles ca domnul Paneth Farkas era internat in spital. Din pacate, a fost prea tarziu.
Un ultim omagiu marelui maestru al sportului românesc D-ul Paneth care a aparat cu cinste si demnitate culorile nationale ale României si a contribuit la nasterea si cresterea unor mari talente ale sportului cu paleta si mingea de celuloid.
Putini sunt cei care au urmarit acest sport, total ignorat in ultimii ani, dar pot sa afirm ca am fost un fan al echipei de tenis de masa CSM Cluj care la vremea respectiva nu avea adversar in Europa.
Fie ca acest minunat suflet sa se odihneasca in pace.
Cât despre tine, Adrian, felicitari pentru acest articol si tine-o tot asa. Dovedeste macar tu ca sportul in România nu înseamna numai si numai fotbal si scandalurile create de personajele penibile din jurul lui. Sportul românesc trebuie sa renasca pe toate fronturile si sa-si recapete renumele care-l avea în alte vremuri de mult apuse. Sa auzim numai de bine dragi români.
Salutari din Montreal.
Imi pare sincer rau ca s-a dus si ca a trebuit sa aflu acest lucru din ziar (sunt departe de tara). Intamplator il cunosteam personal pe domnul Paneth. Eram vecini in Cluj si se intampla sa mai treaca pe la noi, sau eu pe la el cu diferite ocazii. Niciodata insa nu m-am aratat prea interesat de povestile lui. Acum insa imi dau seama ca as fi avut multe de invatat de la acest Domn.
Fie-i tarana usoara!
AG:
Evreii stiu sa astepte. Mesianismul, you know :D
Foarte bun exercitiu de admiratie ai produs. Congrats.
FANTASTIC ce se discuta pe A1 ,nu se poate!!!
salutari am iutat sa va zic :(
Eu nu sint de acord. Da, articolul este incintator, subiectul inedit, iar protagonistul, din ce am aflat, un mare campion. Sint insa surprins sa observ ca ceea ce a fost (si inca este) considerata o tara a atitudinii romanilor in sport (si nu numai) – temporizarea – este privita, daca nu de autor, atunci macar de cei ce comenteaza, ca o virtute. In definitiv ce s-a cistigat cu acel prilej? Nimic, poate cu exceptia unei antipatii (vezi sursa 1) meritate venita din partea unui public cel putin la fel de romantic ca vremurile si a unor noi reglementari venite din partea conducatorilor de atunci ai acestui sport pentru a elimina astfel de „spectacole”. Eu n-as vrea sa vad un meci de box in care, pe parcursul a 15 reprize, sa nu se dea vreun pumn, sau un meci de fotbal in care echipele sa confiste mingea pentru cite o repriza, netulburate fiind de adversarul care joaca lapte gros la propria bara. Asta nu e sport si nu are nici o legatura cu „citius, altius, fortius” facut cunoscut lumii doar 12 ani mai devreme.
ISTEN NYUGTASSA
vineri 13
Nu cred ca ai inteles. Eu am facut ping-pong si cel mai greu era sa joci contra unui „tacanist” sau „coplitor”, jucator care nu-si propune decat sa puna mingea pe masa, nici atacnt, dar nici aparator. Jucatorul nostru, mai slab decat cel polonez (numarul 2 in lume la acea data) a vrut sa joace pe tactica adversarului. Un „tacanist” bun e foarte greu de batut, te uzeaza foarte mult.
Nu-ti imagina ca mingile acelea inalte erau pana in tavan, erau doar ceva mai inalte decat ar fi trebuit, pentru a-l tenta pe adversar sa traga.
Asta nu insemna ca nu aveam si noi „tacanisti” in echipa. Sfarsitul anilor 30 a reprezentat apogeul „tacanistilor”, ca dovada ca alre doua recorduri au fost batute la acest CM de catre romani.
adrian
multumesc pentru explicatie. as fi preferat, totusi, ca sportivul nostru sa fi ramas cu recordul pentru cea mai rapida victorie, nu cu cel pentru cel mai lung schimb pierdut. ;)
Frumos articol. Interesant.
Nu pricep ce se intimpla, de ce imi intra notificarile lui Adrian Georgescu direct pe spam. Puteti rezolva problema in vreun fel? Multumesc.
salut!!! nu mai citim si noi nimic??/ :(
frumos articol…impresionant desi nu sunt fan al acestui sport povestea acestor mari campioni este impresionanta
na bine ma …alt ungur ! pai ce noi nu avem romanasi nostri sa joace ping pong !
eu nu stiu de unde tat rasar aiestia ? ei nu stui ca
noi suntem romani
noi suntem romani
..noi suntem aici pe VECI STAPANI !
NA ASA SA FIE !!
..si daca stau bine si ma gandesc cred ca numele lui a fost Pancu Farcas,..numai unguri i lo schimbat ! daca era asa mare campion numai roman de a nost putea sa fie !
na si amu la buna vedere!
– Cum te cheama pui de dac?
– Farkas! (tradus in romaneste: Lupescu)
camelia
Eu nu prea am ce face. Dumneavoastra puteti rezolva problema , selectand unul dintre mesajele mele, apoi cu „Move” sa-l puneti in Inbox. Dupa aceasta, in mod normal, mesajele vor intra in Inbox.