October 8th, 2009
Copii
Kozo Haraguchi mai are un an până la centenar şi a început să alerge la 65 de ani. Deţine recordul mondial de viteză la suta de metri (22,04 secunde) pentru grupa sa de vârstă. Pe 27 august 2005, cînd l-a realizat, singura sa teamă a fost să nu alunece, întrucât nu mai concurase niciodată pe ploaie.
Sadayoshi Morita (94 ani) e cel mai în vârstă rugbist în activitate. Nu a abandonat sportul favorit nici după ce, la 80 de ani, a petrecut 3 luni în căruciorul cu rotile, în urma unei căzături din copac. “Dacă rugby-ul n-ar avea sprinturi, aş putea juca pînă la 110″, spune, motiv pentru care cochetează în prezent şi cu golful.
“Voi alerga până voi muri”, zice Fauja Singh (98 ani), care după moartea soţiei s-a mutat din India în Londra, unde, pentru a ucide supărarea şi plictiseala, a început să-şi provoace vecinii în vârstă la curse de alergare. Cu cât arătau mai bine, cu atât creştea distanţa şi astfel a ajuns să termine de şapte ori maratonul. Secretele sale? Gândirea pozitivă, alimentaţia şi faptul că pe ultimii kilometri ai curselor vorbeşte cu Dumnezeu.
Fauja spune că bătrânii seamănă mult cu copiii, pentru că au mare nevoie de atenţie. Asemănarea există însă şi în alt plan. Urmărindu-i pe Kozo sprintând, cu short-ul lui larg şi picioarele curbate, pe Sadayoshi încleştându-se în grămadă, pe Fauja făcând gimnastică înaintea alergării, ai pregnanta senzaţia că priveşti nişte copii. Nu oboseala trupurilor descărnate captează atenţia, ci dimpotrivă, o anumită vioiciune, de parcă sunt prinşi într-o neîncetată explorare a celor înconjurătoare, născută din mirare, curiozitate şi dorinţă. Altfel, ce naiba să cauţi în copac la vârsta aceea?
Kozo Haraguchi
Comentariu: