November 23rd, 2009
Negociere
La Rapid se negociază. Ieri s-a discutat despre preluarea gumelor de mestecat lipite sub scaunele de la tribuna a doua, azi se poartă tratative legate de plasa porţii dinspre peluza I. Copos ar dori să vândă şi ochiurile, Stache n-ar prea vrea să cumpere nici nodurile, iar negocierile au intrat în impas.
Pentru ca timpul să treacă mai uşor, cei doi fluieră, servesc cafele, vorbesc despre vreme, fac vocalize, probează pălării, studiază algoritmul de cîştig la “În Oceanul Pacific …” şi se înfruntă la FIFA Manager, unde versiunile stachiană şi coposiană ale Rapidului repurtează victorii de răsunet în cupele europene.
Germanul calculează: fiecare zi de negociere îi aduce un plus de imagine, deci de ce s-ar grăbi? Copos socoteşte şi el. Când fondul de salarii era de un milion de euro, echipa nu a prins cupele europene, dar acum, cînd fondul a scăzut la 200.000 euro, Rapidul e lider. Aşadar, pentru ca echipa să ia titlul, tot ce trebuie să facă e să le ceară fotbaliştilor să vină cu bani de-acasă. Amândoi au, aşadar, timp berechet. În fiecare dimineaţă, bănuiesc că unul cere din ce în ce în mai mult, iar celălalt oferă din ce în ce mai puţin. Iată tranzacţia ideală între un om care nu ţine să vândă şi unul care nu vrea să cumpere.
Săptămâna viitoare este dedicată numărării firelor de iarbă şi a lucşilor din nocturnă. Apoi, într-un târziu, va veni o zi în care Copos va răsări deasupra planetei în scufundare ca un heruvim împrăştiind mărunţiş, iar Stache va intra, alături de Obi Mikel, Carew, Taiwo şi Doumbia, în galeria rapidiştilor aprig regretaţi, deşi nu au apucat nici măcar un joc oficial în Giuleşti.
Comentariu: