După ce Wigan a pierdut cu 9-1 partida cu Tottenham, căpitanul echipei, Mario Melchiot, a declarat că toţi coechipierii săi le vor înapoia banii pe bilete suporterilor care au fost la respectivul meci.
Gestul lui Melchiot denotă o lipsă de respect faţă de fotbal şi de instituţiile sale. În mod normal, el trebuia să dea un interviu în care să-şi presare puţină cenuşă în cap, apoi să aştepte intervenţia celor competenţi în a rezolva problema. De pildă, clubului Wigan îi lipseşte un inimos preşedinte Argăseală care să ia măsuri concrete, dedicându-se trup şi suflet misiunii de a întocmi liste cu mii de suporteri interzişi. Iat-o pe FC Liverpool navigând prin miezul clasamentului, fără însă ca Borcea sau “Vasilele Turcul” lor să intervină telefonic la BBC pentru a acuza arbitrajul. Melchiot ar trebui să înveţe de la fotbaliştii români cum să vorbească despre ruşine fără a traversa acest sentiment. Asemenea stelei eminesciene, azi, aici, o vedem şi nu e. Uneori, e adevărat, pare că există, dar poate fi şi semnul unei uşoare indispoziţii stomacale, a unei strângeri de pantof, umbra lăsată de un nor.
Cel mai mult însă le lipseşte englezilor un ziar dedicat fotbalului. Nu-l ascultaţi pe Dan Petrescu: el este un spion al fotbalului britanic paraşutat aici pentru a distruge buna funcţionare a Ligii 1 şi reputaţia presei de specialitate! O descriere a avionului cu care dinamoviştii n-au zburat se impunea, poate chiar şi ceva “new media”, de pildă un filmuleţ cu mereu surprinzătoarea gimnastică a stewardesei, căci pregătirile campioanei României de a juca în cea mai importantă competiţie a cluburilor sunt mai puţin interesante.
În România, fotbalul e cu adevărat tratat ca sport-rege, aici se manifestă adevărata cultură a competiţiei, care constă în a-ţi doborî adversarul cu orice preţ, prin orice mijloace. Britanicii au avut primul parlament, totuşi se încăpăţânează să menţină un monarh pe tron, fără să înţeleagă că lumea a evoluat. Noi, în schimb, progresăm uluitor în fiecare zi: avem un preşedinte care se comportă ca un rege şi un parlament care vrea cu orice preţ să-l debarce, ca pe vremea lui Cromwell.
Aşadar, Mario Melchiot, ai creat un precedent periculos: să le dai celor care te susţin senzaţia că ei contează. Aşteaptă următoarea etapă din Europa League să vezi cum ştim să ieşim, cu fruntea sus şi fără remuşcări, dintr-o competiţie în care, de fapt, nici n-am existat.