in Gazeta Sporturilor

Un muritor de rând

I se spune “wheel to wheel racing”, dar nu prea mai există așa ceva. În Formula 1, timpul petrecut roată la roată, în acel interval în care doi oameni se străduiau să-și smulgă întâietatea, dansând pe muchia legilor fizicii, este astăzi infim. Nu e nimic mai fals într-o cursă decât să vezi, pe o linie dreaptă lungă de aproape un kilometru, două mașini înșirate pe ață, cel din spate beneficiind de avantajul sistemului DRS, ca un asistat al comunității. Este un joc al pisicii cu șoarecele. Toată lumea știe dinainte ce se va petrece, dar ne bucurăm sindicalizat, de parcă acea alunecare pe lângă mașina celuilalt ar reprezenta vreo probă de măiestrie.

Au fost, în istoria curselor, depășiri extraordinare. Gilles Villeneuve cu Arnoux, Gilles cu Jones, Prost cu Jones, Zanardi trecând de Herta în 1996, pe vechiul circuit de la Laguna Seca, în virajul Corkscrew. Hakkinen aruncându-se pe lângă Zonta și Schumacher, în 2000, la Spa. Multe nu mai sunt posibile azi. Unele manevre au fost interzise, multe viraje, redesenate, nu atât pentru siguranță, ca Tamburello, ci pentru descurajarea temerității. Nu se mai poate depăși cu două roți pe pământ, căci spațiul de întrecere e atât de bine definit de parcă ar fi vorba de intabularea unui teren, nu de o cursă.

Nici măcar nu-i mai vezi fierbând ca două ceainice după ce s-au acroșat; au furii controlate, de masculi beta. Colegii de echipă fac clipuri promoționale pentru sponsori și-și zâmbesc cald la filmări. Multe dintre noile circuite, proiectate de același om, arată ca niște locuri de joacă în care copiii nu au cum să se rănească. Fii cuminte și-ți va veni rândul la tobogan!

Pilotul nou pare un corporatist lunecând la biroul lui pe roți prin spleen-ul zilei de lucru, evoluând ierarhic când îi vine vremea. Din când în când, primește telefoane prin care e anunțat ce trebuie să facă. “Yeah, yeah, yeah…”, vorba lui Raikkonen. Nu mai poate face nici măcar acei “covrigi” ai bucuriei, după cursă, rotind mașina pe asfalt, căci reprezintă o dovadă de “pilotaj nesăbuit”.

Dar pilotul este din start un nesăbuit, după cum sporturile cu motor sunt din ADN periculoase. Mulți oameni gonesc cu mașinile și fiecare vrea să fie primul: cum ați vrea să fie? Depășirea, cheia de boltă a acestui sport, presupune sfidare, agresivitate, egoism, e o răsturnare a ordinii prestabilite, iar arta ei constă în a-l întrece pe celălalt respectând niște reguli.

Se testează pe șosele mașina fără șofer și veștile sunt bune: funcționează. Acesta e viitorul și nu e nici bine, nici rău, pur și simplu așa arată. Pilotul de curse, așa cum îl știam, devine inutil, un semizeu avansat în funcția de muritor de rând. Poate i se va găsi un post la departamentul de promovare, să emoționeze vedete așezate pe scaunul din dreapta, prin câteva derapaje controlate.

P.S. Dacă vă plac cursele și vreți să vedeți niște lupte superbe, iată aici câteva: 1, 2, 3.

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

16 Comments

  1. Reteta succesului si a revenirii spectacolului este F1 Electric :-)

    Prefer in ultima vreme cursele de MotoGP. Acolo inca putem discuta de depasiri spectaculoase, trase alternative, recuperari de 10-15 locuri, nervi dupa un abandon, ridicari pe o roata la final etc.

    Totusi, ultima depasire/cursa extraordinara pe care o pot mentiona dateaza din 2008, tot Laguna Seca si cele 10 depasiri Rossi/Stoner, punctul culminant fiind depasirea lui Rossi din Corkscrew.

  2. Tocmai din cauză că factorii decizionali din F1 trăiesc într-un turn de fildeș și nu apleacă urechea la doleanțele noastre, suntem și noi datori la rândul nostru să lărgim orizontul întrecerilor motorizate dincolo de Formula 1.

    Mi-am dedicat ultimii ani tocmai acestui demers. Și trăiesc clipe minunate urmărind Formula 3, DTM, seria britanică de turisme BTCC sau dispute precum cele 24 de ore de pe vechiul Nordschleife.

    Mai puține Tilke-dromuri? În BTCC sunt piste vălurite, înguste, mărginite de iarbă neiertătoare. Într-adevăr, avem nevoie de dueluri gen Gilles-René, însă acestea s-au produs la Dijon sau pe Ring, așa că am putea începe să mergem în locațiile unde le-am găsi și astăzi.

    Hint: la finele lui iunie, unde se reuneau sute de mii de membri ai Partidului Nazist, în fatidicul Nuremberg, are loc etapa DTM de la Norisring. O limbă de asfalt improvizat, neiertător, unde am pierdut cândva o legendă – Pedro Rodriguez. Și tot acolo am descoperit un alt fenomen anul trecut – Max Verstappen. Piloții din F1 nu sunt generație spontanee, parașutată direct din burta mamei în marea arenă. E o plăcere să-i vezi cum învață, cum cresc.

    Haideți, dragilor, ne vedem acolo!

  3. @Alex Siclovan.

    Salve, Sir :) Superbe competițiile, într-adevăr. Cât despre circuite, or fi fost ele înguste, vălurite, fără spații-tampon etc, dar aveau “suflet”. Astea noi, dacă le pui unul peste celălalt, sunt aproape identice, frați gemeni, asemenea caselor tip. În F1, doar Spa și Austin sunt excelente și nu întâmplător sunt cele cu diferențe de nivel mari. Cel puțin alea cu felinare pe margini :) sunt de-o plicticoșenie gravă.

  4. Mie imi pare evidenta asemanarea dintre pilot si masina. Si la fel cum masinile din ziua de astazi nu mai au nicio legatura cu pisica lui Schumacher, si ei incep sa semene a vatmani.
    Imi plac mult Perez, Sainz si Verstappen. Dar tot imi par un fel de baietei fata de pilotii de odinioara. Chiar Alonso, pus langa un Mansell, sa zicem, nu mai pare asa falnic.
    Poate regulile, poate traseul infernal pe care trebuie sa il parcurga un pilot sa ajunga in F1… toata munca de PR… in fine, marele circ ar trebui sa se echipeze cu ceva cojones!

  5. Pentru ca momentan nimeni nu mai spune nimic, am sa profit si am sa ies un pic din topic, nu ma pot abtine: sunt eu singurul nebun care vede o asemanare fizica intre Luca Bre(lo)cel (jucatorul de snooker) si Lewis Hamilton? :)))

  6. și pulifriciul de hamilton ia o sută de milioane (pe trei ani, dar cu posibile bonusuri…) pe o treabă la care s-ar fi băgat și soacră-mea, la un sfert din sumă.

  7. Hi Adrian, glad to have u back :-)

    @Alex
    D-voastra ii numiti ‘factori decizionali’, eu il numesc Ecclestone Bernie, are 83 de ani si a ingropat F1. Dar, la fel ca si Hearn in snooker, n-a facut altceva decit sa ‘dea’ publicului’ ceea ce se cere la ora actuala. Sportul e, ca intotdeauna, reflectarea fidela a societatii. Mincam ‘bio’ ca e mai sanatos, n-avem voie sa ne mai uitam dupa femei ca suntem ‘sexist pigs’, energia nucleara e daunatoare, carnea necesita prea multa apa pina ajunge pe galantare, copiii la fotbal in fata blocului beau fiecare din sticla lui igienica, si-asa mai departe…
    Cu respect,
    the_fan

  8. @the_fan
    Corect. Fiecare competiție reflectă vremea ei. Când au apărut cursele auto, exista o altă societate, cu alte nevoi, alte năzuințe și altă tehnologie. Nu întâmplător am atașat exemplul mașinii fără șofer. Înțeleg că Google vizează ca în 5 ani să fie cel puțin modelul majoritar pe șosele.
    Acum, e normal ca lumea să meargă înainte și tot ce e nou să fie introdus în competiții. Nu poți organiza în 2015 curse cu mașini cu tehnologia din anii 80. În același timp, e păcat că va dispărea pilotul, în care eu văd mai întâi un artist și mai apoi un sportiv.

  9. @Adrian

    Ma declar un om modern, iubesc inovatiile technologice (btw, cand am citit despre Google-car parca m-am vazut intr-unul dintre romanele SF pe care le citeam in copilarie :-) ), insa mi-e dor de sport ‘adevarat’, de barbati. Normal ca exista rivalitati si astazi (Hamilton-Rosberg, lol), insa eu vreau chestii reale, de genul Senna-Prost sau Hakkinen-Schumacher (si-acum ma trec fiorii cand ma gandesc la conflictul Coulthard-Schumacher din Spa-Francorchamps…). Ca sa nu mai vorbesc ca au inceput astia sa ‘asa(si)neze’ si fotbalul, damn it! – recomand celor interesati sa vizualizeze pe youtube meciurile dintre arsenal si manu intre 1998 si 2004…