“Pălăria albastră”, de Andrei Crăciun

Coperta_Palaria_albastra-Andrei_CraciunRar am citit o carte în care autorul să își omoare cu atâta voluptate personajele. Și nu doar personajele. Teme, idei, situații din care alți scriitori ar fi scos cel puțin un roman-fluviu sunt ucise de către Andrei Crăciun într-o jumătate de frază. Există o fojgăială de oameni, ca la Dickens,  un vârtej care te aruncă la fiecare pagină în altă casă, în alt oraș, în altă viață. Ai senzația că după fiecare colț stă autorul care îți trage o palmă și-ți întoarce capul spre o altă întâmplare.

Experiența de jurnalist și de călător i-a adus un material imens pe care încă îl digeră, în miezul unor alte și alte vânători. Din punct de vedere literar, Andrei Crăciun e o creatură bizară, un ghepard silit să mistuie în timpul goanei. “Pălăria albastră și alte povestiri” pare un excelent exercițiu de exorcizare a jurnalistului și de naștere a unui scriitor. Citiți-l și urmăriți-l cu încredere, după această culegere de povestiri cu personaje secundare va urma, posibil, marele roman al personajului principal, călătorul cu pantofii verzi care cutreieră, nostalgic, prin porturi și bordeluri.

Cartea a apărut la Editura Herg Benet și poate fi cumpărată de aici.

Baricadele lui Crăciun

10382354_10152439226781224_4595591303549774185_oAndrei Crăciun scrie sau a scris în multe locuri : în Evenimentul Zilei, Adevărul, FHM, Gazeta Sporturilor și-n alte 714 de publicații. Pentru el, scrisul e o emisie încărcată de mai multă forță vitală decât răsuflarea și îl practică nu doar ca pe un act firesc, ci ca pe unul fără de care n-ar putea trăi. Când se supără, își ia lopățica de infanterist și se duce. Când nu se supără, face exact același lucru. Azi, pe seară, va fi la Găești, mâine la Valparaiso, poimâine pe inelul lui Saturn. E centrul lumii sale mobile și volatile și, poate fără să-și dea seama, principalul personaj, cu ochiu-i electric topind zgura și găinațul de pe fragmentele de statui îngropate prin grădinile oamenilor. Continue reading