January 23rd, 2009
Borcea, expert în motivare
Da, cuvântul ales de Gică Popescu, “rebuturi”, e prea dur, în epoca ecologiei era mai potrivit “jucători biodegradabili”, dar adevărul rămâne. Şi în privinţa lui Tamaş Gică Popescu are dreptate. E ultimul fundaş central al fotbalului românesc care stăpâneşte pasa lungă, dotat cu un fizic remarcabil şi capabil să iasă din apărare cu privirea sus, însă incapabil să-şi părăsească definitiv cuibul.
Sistemul practicat de Dinamo încurajează întoarcerea jucătorului la sânul matern pentru a fi hrănit până la sufocare cu lapte alb-roşu. Borcea nu vrea să facă o echipă, ci să strângă o gaşcă de pensionari hâtri care să depene amintiri comune de pe la începutul secolului. Declarând că dacă Dinamo se va califica în CL, se poate lăsa, expertul motivaţional în eutanasierea caprei vecinului fixează de fapt obiectivele “simbolurilor” care “au ales să joace cu sufletul”: o excursie la poarta raiului, unde toată lumea să-şi turtească nasul de vitrină, apoi încolonarea şi acasă!
Ce ironie! Să fii “echipa care a dominat fotbalul românesc în ultimii 10 ani”, dar să nu prea reuşeşti, în această perioadă, să-l reprezinţi pe plan european, privilegiu rezervat în general altora. Singura formă de reprezentare a rămas cea prin procură, via echipa naţională.
Comunicatul conducerii dinamoviste către Popescu este, de fapt, un mesaj pentru galerie, un fel de “Staţi liniştiţi, suntem cei mai buni”. Încheierea reprezintă un bun exemplu de răsucire a ierarhiilor: “Nu ne amintim de vreun trofeu câştigat de Dinamo cu Gică Popescu în teren”. Dar de o Cupă a Cupelor şi de o Cupă UEFA câştigate de Gică fără Dinamo în teren îşi amintesc?
Comentariu: