Doi-trei oameni în studio şi-o ceartă prin telefon: acelaşi rahat în fiecare zi.
Îi vedem zilnic, în aceeaşi formulă minimal revoluţionară – Realizatorul şi Invitatul -, aşezaţi la pupitrul de comandă, ca la bordul navei Enterprise. Între ei curg, pe o plasmă, secvenţe decupate din Nimicul cosmic: o fază dintr-un meci de fotbal, câţiva fotbalişti urcând într-un autocar, un tip care declară ceva, apoi secvenţele reîncep, în aceeaşi ordine, ca un disc pe care sare acul. Cu un ton grav şi părintesc, de parcă tocmai ne împărtăşeşte reţeta secretă a castraveţilor muraţi, Realizatorul, acest Jean Luc Picard aflat pe Pământ, ne anunţă subiectul zilei.
Campionatul Mondial de atletism de la Berlin? Turneul de tenis de la Cincinnati? Nu, în general e vorba despre o vorbă, spusă de către Omul-de-Fotbal-1. Se reia respectiva cugetare stupidă, se răsuceşte pe toate părţile, e pusă invers înregistrarea, sunt comentate sensurile ei inexistente.
Atenţie, însă! Bravii exploratori au mai descoperit o formă de inteligenţă în Univers. “Îl avem la telefon pe Omul-de-Fotbal-2, care doreşte să-i dea o replică Omului-de-Fotbal-1″, anunţă agitat Realizatorul. La început, cele două organisme îşi vorbesc cu “dumneavoastră”, dar în câteva minute, ajung să se cunoască atât de bine şi să se familiarizeze fiecare cu habitatul celuilalt, încât se ajunge la o discuţie despre misterul venirii lor pe lume.
În acele momente, ceea ce astăzi, în secolul al XXI-lea, numim “televiziune de sport” atinge apogeul. Practic, nu mai avem nici “televiziune”, nici “sport”, doar două voci care se ironizează şi se înjură la telefon, în timp ce pe ecran curg aceleaşi secvenţe înregistrate. Cât timp durează ciocnirea acestor forme de necivilizaţie, exploratorii noştri lasă privirile în pământ, lăsându-se scăldaţi de fluidul purificator al dejecţiilor, intervenind doar atunci când şuvoiul ameninţă să se subţieze, mai punând o întrebare vicleană, mai aţâţând un pic spiritele. După circa 40 de minute, când nu se mai poate face nimic pentru stimularea secreţiilor celor doi combatanţi, le mulţumesc acestora pentru intervenţie, privesc în cameră, spun ceva de genul “Ne cerem scuze, dar acesta este nivelul fotbalului românesc”, apoi anunţă publicitate.
Misiune îndeplinită! Altă galaxie a fost civilizată de temerarii noştri exploratori. Timp de o zi, un “Best of” cu cele mai ascuţite injurii, prezentat drept “un savuros schimb de cuvinte”, va constitui ştirea zilei. O altă călătorie în timp e gata să înceapă, astăzi poate vom reuşi să atingem străfundurile comunei primitive şi baremul de audienţă. Engage!