April 29th, 2010
Antifotbal
Poţi folosi cuvântul “capodoperă” pentru a descrie un buncăr? Dacă este aşa, discursurile lui Ion Iliescu pot fi caracterizate drept antrenante. Personal, aş privi cu la fel de mult entuziasm un om scobindu-se o oră şi jumătate în nas şi reluarea acestui Barcelona – Inter.
Întrebarea capitală, după mine, nu este “Ucide Mourinho fotbalul?”, nici “Unde a fost Messi?”, ci “Mai este acesta fotbal?”. Să ţinem cont că, în timpul acestei partide, pe partea de teren a Barcelonei, Valdés putea organiza un turneu de golf, iar în cealaltă se juca un fel de “diri diri” în 10 contra 10.
Mourinho a devenit mai puternic decât fotbalul pentru că regulamentul actual îi permite asta. Antifotbal înseamnă tot ce este îndreptat împotriva sensului şi spiritului acestui joc. Poate fi, de pildă, protejarea mingii cu corpul, fără intenţia de a o juca, metodă în prezent perfect regulamentară. Poate consta în exagerarea efectelor unui fault, pentru forţarea unei eliminări în rândurile adversarului, cum a făcut Busquets. Poate fi baricadarea în interiorul propriului careu timp de o oră, cum a făcut Inter, rămasă prea uşor în zece oameni. Asemenea unei găuri negre, antifotbalul înghite sisteme, echipe, competiţii, mentalităţi. “Specialul” putea deveni “Banalul” nu printr-o manevră de origine extraterestră, ci printr-o extrem de mundană sarabandă de centrări către un malac de 1,92 metri pe care Barcelona nu-l are în lot (şi nu mă pot decide, în privinţa lui Guardiola, dacă asta e o dovadă de măreţie sau de lipsă de viziune).
În tot cazul, aici e marele necaz: în prezent, antifotbalul poate fi combătut doar cu o altă formă de antifotbal. Înainte de a dezbate caracterul lui “Mou” sau valoarea lui Messi, ar trebui să vedem cum putem încuraja prin schimbări de regulament un joc deschis, corect şi orientat spre poarta adversă, nu către cea proprie.
Comentariu: