October 10th, 2009
Feroezi, păzea!
Văzând meciul cu sârbii, te întrebi de ce ţara vecină a fost oglinda în care România s-a privit mai mereu, pentru că în fotbal suntem o Serbie lipsită de bărbăţie, cu spatele la poarta adversă şi cu cotul în figura adversarului.
Putem înţelege de ce bietul Rădoi făcea alpinism pe vârful Zigici: lor le-a udat Dumnezeu grădina, în timp ce pe la noi a fost secetă. Ne-au bătut însă total, fără posibilitatea unui recurs, pe sus şi pe jos, în jumătatea lor şi-n a noastră, pe tehnică şi pe viteză, în jocul individual şi în cel colectiv, mai mult, ne-ar fi bătut şi dacă intrau pe teren, laolaltă cu seniorii, toate echipele noastre naţionale, de la tineret pînă la Under 7 ani. Singura noastră şansă, în afara unei excomunicări dictate de FIFA la adresa Serbiei, ar fi fost ca arbitrul să ne dea vreo 375 de lovituri libere din preajma careului, poate am fi nimerit şi poarta. Ceea ce te face să te întrebi, până la urmă, de ce am jucat.
Feroezi, ţineţi-vă bine, a venit vremea să vedem, o dată pentru totdeauna, care echipă e mai tare!
Comentariu: